Boala cardiovasculară (CVD) rămâne principala cauză de mortalitate la nivel global, cu un impact deosebit în Statele Unite, unde este responsabilă pentru aproximativ 600.000 de decese anual. Unul dintre principalii factori de risc asociați dezvoltării bolilor cardiovasculare este stilul de viață sedentar, caracterizat de activitate fizică redusă. Studiile demonstrează clar că activitatea fizică regulată aduce beneficii cardiovasculare semnificative și scade riscul de boli cardiace. Acest articol va explora în detaliu mecanismele prin care exercițiile fizice contribuie la reducerea riscului cardiovascular, impactând parametri fiziologici cheie, cum ar fi tensiunea arterială, profilul lipidic și rigiditatea arterială.
Unul dintre cele mai importante mecanisme prin care exercițiile fizice reduc riscul cardiovascular este influența lor asupra profilului lipidic plasmatic. Exercițiile de anduranță cresc nivelurile de HDL (colesterolul „bun”) și reduc trigliceridele, ambele contribuind la reducerea riscului de boală coronariană. Deși efectele asupra LDL (colesterolul „rău”) sunt mai variabile și dependente de tipul, intensitatea și durata exercițiilor, s-a observat o reducere semnificativă a particulelor mari de LDL și VLDL (lipoproteine cu densitate foarte scăzută) la subiecții care au urmat programe de exerciții fizice intense pe termen lung.
Un studiu care a urmărit efectele exercițiilor la persoane cu dislipidemie ușoară până la moderată a demonstrat că un program de jogging de intensitate mare și volum ridicat a scăzut semnificativ nivelurile de LDL și trigliceride, iar HDL a crescut. Efectul exercițiilor asupra dimensiunii particulelor de HDL este de asemenea relevant, deoarece mărimea particulelor influențează capacitatea HDL de a elimina colesterolul din pereții arteriali, ceea ce este esențial pentru prevenirea aterosclerozei.
O altă cale prin care exercițiile fizice influențează sănătatea cardiovasculară este prin îmbunătățirea sensibilității la insulină. Insulina joacă un rol esențial în metabolismul glucidelor și lipidelor, iar rezistența la insulină este un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare. Exercițiile fizice cresc sensibilitatea la insulină atât la nivel muscular, cât și în celulele endoteliale, contribuind la un profil lipidic mai sănătos și la prevenirea acumulării de plăci aterosclerotice.
Unul dintre cele mai clare beneficii ale exercițiilor fizice este reducerea tensiunii arteriale pe termen lung. În timpul exercițiilor, crește volumul cardiac și rezistența vasculară, dar pe termen lung, exercițiile aerobice reduc tensiunea arterială la repaus prin reducerea rezistenței vasculare sistemice. Studiile arată că exercițiile regulate reduc tensiunea arterială cu aproximativ 3-4 mmHg, o modificare care poate scădea semnificativ incidența evenimentelor cardiovasculare majore, cum ar fi insuficiența cardiacă.
Această reducere a tensiunii arteriale este determinată în mare parte de creșterea producției de oxid nitric (NO) la nivel endotelial, care promovează relaxarea vaselor de sânge. Exercițiile cresc expresia sintezei de NO endotelial, ceea ce duce la o vasodilatație mai eficientă și la o tensiune arterială mai scăzută. Mai mult, exercițiile fizice reduc activitatea simpatică și previn rigiditatea arterială, ambele contribuind la reducerea riscului de hipertensiune arterială și a bolilor cardiovasculare asociate.
Pe lângă efectele asupra vaselor de sânge și asupra profilului metabolic, exercițiile fizice determină adaptări morfologice importante ale inimii. Inima își mărește masa, în special prin creșterea grosimii pereților ventriculari, pentru a face față cerințelor crescute de sânge. Aceste modificări sunt de obicei asociate cu o funcție cardiacă îmbunătățită și un debit cardiac mai mare. Spre deosebire de remodelarea patologică care apare în hipertensiune sau insuficiență cardiacă, adaptările induse de exerciții sunt considerate benefice și sunt asociate cu o funcție contractilă îmbunătățită.
Studiile pe modele animale și umane au arătat că exercițiile de anduranță cresc capacitatea de oxidare a acizilor grași la nivelul mitocondriilor și îmbunătățesc funcția metabolică a miocardului. Aceste adaptări ajută la menținerea unei funcții cardiace sănătoase și la prevenirea insuficienței cardiace.
Exercițiile fizice contribuie la o mai bună oxigenare a sângelui prin creșterea numărului de eritrocite și a concentrației de hemoglobină. De asemenea, stimulează angiogeneza, adică formarea de noi vase de sânge, în special în mușchii scheletici și în inimă. Aceste adaptări permit o perfuzie mai bună a mușchilor activi și o mai bună furnizare de oxigen către țesuturile care au nevoie de acest element esențial pentru a susține activitatea fizică prelungită.
Exercițiile cresc, de asemenea, reactivitatea vaselor de sânge la stimuli vasodilatatori, cum ar fi oxidul nitric, îmbunătățind astfel capacitatea organismului de a răspunde la cerințele crescute de oxigen în timpul exercițiilor fizice intense. Adaptările vasculare includ creșterea densității arteriolelor și capilarelor în miocard, ceea ce contribuie la o mai bună circulație coronariană și la o funcționare optimă a inimii.